Un sistem autoritarist de îngrădiri care îşi propun tamponarea vocii publice nu garantează nimic altceva decât eşecul.
La început de mandat, ministrul Traian Igaş a atras atenţia publicului printr-o glumă de autobază. Întrebat de o ziaristă despre absenţa din peisaj a lui Christian Ciocan, pe atunci purtător de cuvânt al Poliţiei Capitalei, ministrul a ricanat lubric: „Ce e, domnişoară, deja vi s-a făcut dor de ciocan?" Încărcătorii din porturi, vagonetarii din schimbul trei şi proxeneţii din zona Mătăsari au jubilat în faţa ambiguităţii decoltate a demnitarului. Într-adevăr, nu-i de colea să-ţi începi cariera ministerială confundând sediul Internelor cu un bordel. Între timp, dezinvoltura cocoşească a lui Traian Igaş s-a mai diluat. Semeţia lui testiculară a făcut loc altor preocupări. Curajosul care altădată aducea roşeaţa în obrajii ziaristelor a descoperit între timp ce meserie frumoasă e strânsul şurubului. Mâna de fier a ministrului, cu sau fără mănuşă de catifea, se pregăteşte acum de iscălirea unui act care, vrând să apere puterea, îi divulgă slăbiciunile.
Noul proiect de lege privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice pare, la o privire superficială, o formalitate birocratică. Un fel de-a te afla în treabă, reciclarea unor fraze care explică neclar în câteva sute de cuvinte ceea ce ar putea exprima clar în câteva zeci. Cine citeşte atent textul proiectului vede însă că modificările nu sunt de profil stilistic. Proiectul înlătură câteva garanţii civice şi ridică o serie de obstacole în calea celor care vor să-şi strige nemulţumirile. Din păcate pentru el, scamatorul n-a avut nici iuţeală de mână, nici nebăgare de seamă. Numărul lui de prestidigitaţie a căzut încă de la prima vizionare. Din noul proiect lipseşte, bunăoară, paragraful care garantează „libertatea cetăţenilor de a-şi exprima opiniile politice, sociale sau de altă natu