Sînt actorii (chiar dacă amatori) ideali: nu lipsesc niciodată, n-au filmări și nu repetă în paralel, reprezentațiile pot fi programate cu mult înainte și nu percep onorarii cu multe zerouri. Se cunosc pe ei înșiși mai bine decît orice practicant al metodei stanislavskiene. Și toate aceste detalii nu sînt deloc ironii: uman, persoanele private de libertate au un potențial artistic fără nimic de-a face cu exotismul moralist care-i aduce, de multe ori, pe scenele festivalurilor de teatru în închisoare. Iar Penitenciarul Craiova pare să aibă o filozofie de o rară și admirabilă deschidere – de la libertatea acordată celor care-și execută pedeapsa acolo de a transforma în spectacol povești din închisoare (oricît de „delicate“ instituțional) pînă la a încuraja reprezentarea acestor spectacole în afară „sediului“, în cluburi de teatru și la festivaluri desfășurate la sute de kilometri de „locul de detenție“ al interpreților. 1 spectacol. 3 piese scurte e a doua colaborare a lui Bogdan Georgescu și a Ofensivei Generozității cu penitenciarul craiovean – după Casa Poporului –, un spectacol colaborativ, dezvoltarea textelor și punerea lor în scenă fiind rezultatul unui travaliu colectiv (iar din distribuție fac parte și actori profesioniști). Ideea proiectului e una de mediere comunitară – acesta e și motivul pentru care se joacă, chiar și la Craiova, mai ales în afara închisorii. Ce știu despre viața din penitenciar membrii comunității în care foștii deținuți urmează să se integreze? Cît se bazează potențiala discriminare pe ignoranță și preconcepție? Prima piesă scurtă, Asigurare pe viață, pune față-n față un candidat la jobul de agent de asigurări și reprezentanții firmei angajatoare, foarte dornici să-l ia în echipa lor pînă în clipa cînd află că are cazier (penal). De unde pînă atunci cu toții se dovedeau adevărați specialiști în ipocrizia de marketing, ipocrizia aut