Tensiunea politică s-a risipit. Începută astă vară, lovitura de stat care a speriat Europa cu apă caldă la bloc a reuşit prin votul poporului suveran. În crucea nopţii, pe-o linişte de nu se auzea nici cucuveaua palatului, plagiatorul mitoman a căpătat încrederea tiranului. S-a băut aldămaşul coabitării, s-a înghiţit pisicu' şi s-a făcut dreptate până la capăt. Dacă tot au luat dealu-n piept pe-o ninsoare de nu vedeai picior de doctor pe la televizor, au pus oamenii tocmeala şi pe hârtie, să rămână mărturie scrisă pentru manualele alternative de istorie. Dar nu ne arată papirusul, că-s de onoare şi n-ar vrea să risipească vraja.
Cum s-a terminat campania electorală, un pic înaintea sfârşitului lumii, România a devenit puternică. Ştiau ei mayaşii ce ştiau, dar n-au vrut să ne spună, că ne-o luam în cap. Majoritatea iraţională şi abuzivă a călcat pe gât fragila opoziţie. Şi-a impus dictatura. Bruxelles-ul e departe, Washington-ul nici nu se zăreşte, Curtea Constituţională stă ascunsă pe facebook. Drumul către Pekin, pe relaţia Moscova, e larg deschis şi curăţat de nămeţi. Prin voia Divinului, ţărişoara are deja un (aproape) premier. Care-i tot plagiatorul antieuropean şi antiamerican de până acum, probabil în numele continuităţii deciziilor iresponsabile şi-n lumina falimentului economic. Conform consecventului care a organizat consultarea-n grup organizat şi a semnat decretul de nominalizare, soarta ne stă între copitele unui porc imatur, care, când nu ia banii înainte, face ca o maimuţică.
Concordia de partid şi de stat încă nu-i supremă. Mai lipsesc vreo câteva căpăţâni din tablou, dar se lucrează intens la asta. Baronetu-i de cu dimineaţă-n satu' cu miniştri. S-a desantat în regim de urgenţă. Pentru că fiecare nobil de provincie are câte un premiant de rezolvat şi tortu-i cam mic. Plus că-i nevoie şi de expertiza maghiară pentru stabilitate.
