La începutul anilor '90, locul comun, creditat cu încântare, potrivit căruia românul s-ar fi născut poet, începea să pălească în faţa realităţilor ce vădeau un incontestabil pragmatism al locuitorilor spaţiului carpato-danubiano-pontic.
Românul părea, mai degrabă, a se fi născut bişniţar. În mai '90, într-o zi obişnuită de lucru, grănicerii de la Vama Borş au putut descoperi, în sacoşa cu lenjerie de corp ce aparţinea unor cetăţeni români, nu mai puţin de 16 injectoare tip ARO, 8 filtre de ulei, un electromotor, două alternatoare şi 15 blocuri diodă pentru alternator, "toate noi", după cum sublinia semnatarul articolului din cotidianul România liberă. Dosite te miri pe unde, asupra celor doi s-au mai găsit alte 6 filtre de ulei, 8 injectoare, 24 de sticle de coniac şi o cantitate impresionantă de produse textile. Totul evaluat la peste 30.000 de lei. Conform decretului 55/1989, încă în vigoare, puteau fi scoase peste graniţă produse în valoare de maxim 1.000 de lei. Alţi "turişti" "forţau" graniţa maghiară cu bani gheaţă, în intenţia de a se întoarce cu valută. Sumele descoperite se încadrau între 35.000 de lei şi 100.000 de lei. Pe fondul de haos economic zona "exportului" fusese rapid asumată şi populată de speculanţii mari şi mici.
Dar cum stăteau românii la capitolul export... imagine, o dată împrăştiată simpatia post-revoluţionară necondiţionată. Cotidianul francez "Midi Libre" dădea curs unei percepţii tot mai răspândite despre România, în articolul intitulat "La Roumanie à la derive" ("România în derivă"), iar săptămânalul "Paris Match" schiţa un portret actualizat al ţării noastre, în câteva pagini de interviuri deziluzionate. Astfel, gurul publicitar francez, Jaques Seguela, solicitat pentru a face campania electorală a FSN nu a căzut la învoială, şi a declarat că pune sub semnul îndoielii "înfăptuirile Revoluţiei". "Nu poţi face din ve