Nemţeanul are o gospodărie de invidiat. Cultivă flori chiar în miezul iernii şi creşte pomi fructiferi, deşi locuieşte în mijlocul oraşului. Economistul născut în Bâtca Doamnei se consideră un om muncitor, care, deşi „a învăţat carte“, nu şi-a renegat rădăcinile şi-şi aminteşte cu drag despre lucrurile învăţate de la părinţi pentru a avea o gospodărie îmbelşugată.
„Părinţii mei au fost oameni simpli şi muncitori. De la ei ştiu tot ce am învăţat despre pământ şi roadele lui. Chiar dacă mi-a plăcut cartea şi am avut posibilitatea să mă mut la bloc, am preferat să mă întorc la munca pentru propria casă“, spune Ion Ciobanu.
Din respect pentru părinţi, prima carte pe care Ion Ciobanu a publicat-o în 2004, „Plutăritul pe Bistriţa“, nu a fost despre cifre, ci despre omul care-şi câştigă existenţa din munca fizică. „Cartea am scris-o în amintirea tatălui meu, care a fost plutaş“, explică nemţeanul.
Convingerile l-au trimis în 1990 spre prima grupare care milita pentru o existenţă bazată pe prelucrarea resurselor naturale: „Mişcarea Ecologistă“. Ion Ciobanu îşi organizează viaţa de zi cu zi după nişte reguli proprii, departe de cenuşiul oraşului.
„Ne-am vândut ambalajelor nocive“
În curtea pietreanului nimic nu se aruncă, fiecare lucru are o utilitate, iar protejarea naturii a devenit un stil de viaţă. „La mine PET-urile au fost înlocuite cu sticle. Nu se vorbeşte de îngrăşăminte artificiale, iar în fiecare toamnă beciul îmi este plin de bunătăţi rodite chiar de pământul din grădină“, se mândreşte bărbatul.
Ecologistul priveşte cu mâhnire industria pe care a susţinut-o în tinereţe. „Oamenii au uitat să muncească şi ne-am învăţat cu o societate de consum. Pentru a trece peste această perioadă economică grea, trebuie să devenim una de producţie. Din păcate, cel mai mare pilon al economiei, agricultura, a deveni