Deja Elena Udrea a demisionat din funcţia de preşedinte al organizaţiei PDL Bucureşti, dar nici măcar gestul previzibil al fostei ministre nu trebuie să aneantizeze câteva întrebări esenţiale.
Din acest punct de vedere, va fi interesant de urmărit şi ce revelaţii va aduce cu sine analiza promisă de Vasile Blaga pe situaţia specială de la Capitală, unde putem conchide cu ochii închişi că propunerile PDL pentru posturile de primari au fost declarate, în ziua votului, indezirabile în masă. Prin urmare, întrebările:
De ce nu şi-a pregătit PDL din timp un candidat pentru Primăria Capitalei? De ce a dat partidul senzaţia că strategia a fost făcută pe genunchi şi, mai cu seamă, într-o totală lipsă de transparenţă? De ce s-a ajuns la şantajul şi circul-monstru care au prefaţat nominalizarea oficială a lui Silviu Prigoană?
De ce s-a mizat în final pe acest amic al lui Sorin Oprescu, în condiţiile în care edilul general în exerciţiu trecea, teoretic, drept inamicul public numărul unu al PDL în alegerile de la Bucureşti?
Pe măsură ce numărarea voturilor a pus în lumină distanţa uriaşă dintre locul întâi şi locul doi (Oprescu- Prigoană), respectiv diferenţa minusculă dintre locurile doi şi trei (Prigoană-Nicuşor Dan), lideri ca secretarul general Ioan Oltean şi-au dat drumul la gură, declarându-se şocaţi de filmul horror la care asistă.
Numai că, dacă ar fi cât de cât oneşti, "greii" PDL ar trebui să considere şocante întâi cauzele şi abia apoi efectele.
Or, dacă ne referim la cauze care o fi mai credibilă? Votul politic, prin care bucureştenii l-ar fi penalizat pe Silviu Prigoană în contul PDL sau, în primul rând, strategia absurdă a PDL Bucureşti şi candidatul lipsit de credibilitate cu care s-a crezut că vor fi păcăliţi alegătorii? Cât despre Silviu Prigoană, acesta continuă senin cu păcălelile atunci când explică plin de emfază că, de fapt,
