Adus la nivelul nostru de înţelegere de zi cu zi, titlul de mai sus ar dori să spună cam care este situaţia accidentului rutier în ziua de 17 Iulie 2012 ora 9,00. Am purtat o scurtă discuţie telefonică pe această temă cu comisarul şef Lucian Diniţă, şeful Direcţiei Circulaţie din IGPR care, amabil ca de obicei, a făcut o scurtă prezentare a ceea ce odinioară se numea situaţia operativă pe linia evoluţiei accidentului de circulaţie.
Din scurta, dar extrem de densa expunere a şefului direcţiei Poliţiei Rutiere, am reţinut că la zi a fost înregistrată următoarea evoluţie a celor trei indicatori de bază, accidente, morţi, răniţi grav: accidente grave: 4330 mai puţin cu 159 faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent; decedaţi: 859 cu 100 în minus faţă de aceeaşi perioadă de referinţă şi 4172 vătămaţi grav cu 119 mai puţin.
Se cuvine a preciza că aceste date statistice se referă la perioada celor 6 luni şi 16 zile din iulie 2012, comparativ cu perioada anului precedent. Dinamica evenimentului rutier este sub semnul neprevăzutului, de foarte multe ori, de fapt de cele mai multe ori, rareori intervenind cauze ce exclud răspunderea uneia sau a ambelor părţi implicate în accident.
Filosofia naşterii, dezvoltării şi finalizării momentului de risc accidentogen este pe cât de simplă pe atât de necruţătoare în consecinţe. Elementul ce caracterizează naşterea şi finalizarea riscului potenţial periculos a fost caracterizat extrem de clar şi convingător de interlocutorului meu: “accidentul rutier al zilelor noastre are o mare încărcătură de violenţă care pur şi simplu explodează în contextul unor manevre extrem de neaşteptate, pline de risc!”
Afirmaţia era subliniată de citarea unor accidente colective, exemple dureroase ale unor asemenea unor carnagii colective cu trei, patru, cinci, şase şi chiar mai mulţi decedaţi, majoritatea ca efect combinat al v
