Ioana Purcărea apără drepturile sindicale ale dascălilor, iar Aurelia Lăpuşan formează generaţii de jurnalişti. Prima este o femeie care lăcrimează de emoţie atunci când povesteşte despre soţul ei, iar a doua se mândreşte cu bărbatul puternic de lângă ea.

Ioana Purcărea s-a născut într-un sat din judeţul Argeş - Răteşti, într-o familie cu trei copii. Tatăl a fost CFR-ist, iar „mămica“, aşa cum îi place să-i spună celei ce i-a dat viaţă, o femeie cu „o filosofie foarte sănătoasă de ţăran“. A trăit o copilărie de poveste. „Aveam o grădină superbă şi ţin minte că într-o noapte de iulie, cu lună plină, ai mei au aşezat plapuma între florile de regina nopţii, care miros senzaţional, şi am dormit acolo toţi“, îşi aminteşte cu nostalgie Ioana Purcărea. Liceul l-a terminat la Piteşti, iar prima oră de psihologie din clasa a XII-a a fost decisivă în alegerea viitoarei cariere. „În 1971 am plecat cu mama de mână la Universitatea din Bucureşti, să dau la Facultatea de Psihopedagogie. Când a văzut mama câte maşini sunt pe acolo, mi-a zis: «Hai acasă, aici nu-i de tine!». Dar nici prin cap nu-mi venea să renunţ. Am dat examen, eram 16 pe loc. Când am aflat că sunt admisă, primul telefon pe care l-am dat a fost la Primăria din Răteşti, să-mi anunţ părinţii. Toţi oamenii din sat au fost mândri de reuşita mea“, povesteşte Ioana Purcărea. Văduvă la 27 de ani În anul III de facultate s-a căsătorit. Se îndrăgostise la prima vedere. „Pe Traian Moca, primul meu soţ, care era navigator, l-am cunoscut la Bucureşti. Eram cu ceilalţi colegi de facultate. Ţin minte că în ziua aceea m-a condus la cămin, iar pe drum l-am luat de gât şi l-am pupat. Apoi am făcut schimb de adrese, ca să ne scriem. El locuia în Constanţa. Peste o săptămână mi se făcuse dor de el, aşa că am venit la Constanţa, l-am căutat şi i-am spus că vreau să mă mărit cu el“, povesteşte Ioana Purcărea. În acelaşi an, în t