Simona Halep a străbătut în cinci ani un traseu care încă mai are multe de dezvăluit. Este a 8-a jucătoare română din istorie care cucereşte un titlu WTA. Victoria din Germania îi asigură un salt important în clasamentul mondial.
Cîtă lume are în casă un trofeu de Mare Şlem, fie el şi la juniori? E un privilegiu, un motiv de mîndrie pozitivă, un semn superior de valoare. De multe ori, un punct de pornire pentru un viitor măcar la fel de frumos.
Simona Halep a cîştigat Roland Garros-ul junioarelor în 2008, după o finală cu altă româncă, Elena Bogdan. A stîrnit de atunci exclamaţii entuziaste pentru loviturile ei explozive, pentru rîvna arătată pe teren, pentru capacitatea de a asimila lucruri importante în scurt timp. Mulţi au văzut tăietura fină a diamantului aflat atunci sub o formă încă incomplet şlefuită.
De jucat însă în circuitul profesionist o făcuse din 2006, de cînd încă nu avea 15 ani, participînd la un concurs ITF în România. Un an mai tîrziu au venit şi primele titluri în acea categorie de turnee, două la simplu şi două la dublu. În 2008, pe lîngă performanţele de la juniori, a mai pus trei cupe ITF la simplu şi una la dublu într-o vitrină ce începuse să devină cam strîmtă.
Triumful parizian i-a adus şi un wild card în calificări în anul următor, 2009. Campionii sînt mereu căutaţi, indiferent de categoria de vîrstă. 2010 a fost primul sezon pe care Simona l-a parcurs la senioare în întregime.
L-a început pe locul 210, a făcut un salt imens şi a reuşit să intre în Top 100 pe12 iulie, urcînd de pe 111 pe 96, şi l-a încheiat pe 81. Acel an a adus şi prima finală a carierei, la Fès, un loc ce va deveni important în biografia tenisistică a Simonei. Încă un sfert de finală la Marbella, turul secund la Roland Garros au contribuit la urcare.
2011 a însemnat încă un an de Top 100, apoi chiar de Top 50, unde a pătruns după US Open
