Romancierul, eseistul, istoricul literar si traducătorul Dinu Pillat (n. 1921 - m. 1975) s-a impus în literatura naţională printr-o anume distincţie intelectuală, spirituală si, evident, sufletească.

Lecturile sale, încă din adolescenţă, i-au marcat definitiv profilul de observator atent al fenomenului literar românesc si nu numai.

Asa se si explică de ce G. Călinescu, exigent cu toţi colaboratorii săi, l-a propus si reţinut la catedra de Istoria literaturii române a Facultăţii de Litere si Filosofie a Universităţii din Bucureşti.

Lecturile sale, sistematice si substanţiale, i-au deschis larg posibilităţile de abordare a unor opere deloc accesibile publicului pasionat de literatura română.

Revelatoare sunt în acest sens observaţiile si sugestiile pe care le consemnează în cele două epistole, inedite, trimise istoricului si criticului literar Dumitru Micu (n. 1928) cu prilejul publicării cărţilor - Tudor Arghezi(1972) si „Gândirea"si gândirismul (1975).

Cele două scrisori mpresionează, ca de altfel întreaga sa literatură epistolară, prin tonul afabil, delicateţea rostirii si pertinenţa nuanţărilor si, uneori, a retusurilor pe care, fără ezitare, le propune si susţine.

Cunoasterea temeinică a operelor, a climatului în care au fost scrise si, desigur, a autorilor, îi îngăduie evaluări estetice si critice transante, neechivoce, dar nu definitive.

Epistolele trimise lui Dumitru Micu se constituie în două microeseuri, scrise cu talent si detasare, în care se fac câteva comentarii critice demne de a fi reţinute.

[Bucureşti], 25 iulie 1972

Dragă domnule Micu,

Poate că rândurile de faţă au să ţi se pară deplasate, dar te preţuiesc prea mult, ca pe un exeget eminamente prob şi serios, de o deosebită fineţe disociativă în actul percepţiei critic