Tradiţia de douăzeci de ani de democraţie lasă impresia că, în materie de revocare şi numire a miniştrilor, preşedintele a îndeplinit doar o funcţie protocolară. În realitate, nici Ion Iliescu, nici Emil Constantinescu n-au semnat ca primarii propunerea premierilor. ● Ion Cristoiu
Editorialele zilei
●Tudor Octavian:Răspuns la o întrebare nepusă●Lucian Avramescu:Primăvara nu intră în grevă● Adrian Severin: Moştenirea lui Putin ● Ilie Şerbănescu:Poziţie marginală în ocuparea forţei de muncă● Dan Dumitrescu:Deliciile fotbalului au reapărut în Ghencea
După Decizia Curţii Constituţionale în cazul Norica Nicolai, premierul Călin Popescu Tăriceanu şi-a apărat la un dialog tv poziţia, arătând o carte al cărui titlu m-a făcut să tresar: Constituţia României revizuită. Comentarii şi explicaţii. Crezând că n-o am în bibliotecă, la întâlnirea cu Tudor Chiuariu, de la Sinteza Zilei de pe Antena 3, l-am rugat mai în glumă, mai în serios să-mi pună o pilă la premier pentru a face rost şi eu de volum.
Peste câteva zile m-am pomenit cu un plic de la consilierul primului-ministru, în care se afla volumul fluturat de premier, ca pe un steag, în apărarea poziţiei sale. Poziţia premierului în interpretarea articolului 85, aliniatul 2 din Constituţie e binecunoscută. Textul constituţional sună aşa: "În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, Preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului."
Călin Popescu Tăriceanu crede că, prin acest text, prerogativa preşedintelui e pur formală. Şi, în acest sens, la dialogul tv, a invocat interpretarea dată în volumul respectiv de distinşii autori: Mihai Constantinescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu.
Am în bibliotecă câteva cărţi de interpretare a Constituţi