Ministrul Cseke a demisionat ca protest la subfinantarea sistemului de sanatate, nerezolvata nici cu recenta rectificare bugetara. Subfinantare recunoscuta inclusiv de presedintele Basescu.
Nu este primul ministru care demisioneaza din acest motiv. Primul a fost Mircea Miclea, demisionar in 2005 pentru aceeasi subfinantare, de data aceea a sistemului educational.
Dar, zice presedintele Basescu, finantarea pentru sanatate este acum de patru ori mai mare, comparativ cu 10 ani in urma, fara ca sistemul sa ofere prestatii de calitate in spitale si alte subsisteme ale sale. Iar arieratele reprezinta o poveste fara sfarsit.
Adevarul este undeva la mijloc. Peste tot in lume medicatia si aparatura mai scumpe au invins bolile, speranta de viata a crescut, iar boli, altadata incurabile, sunt acum invinse. Dar cu bani. Cu multi bani.
Educatia la randul ei are nevoie de bani. Pentru a plati mai bine profesorii, pentru mijloace de invatamant performante. Nu mai departe, inlocuirea tuturor manualelor cu tablete este o solutie eficienta si mai ieftina, pe termen mediu si lung, mai ales ca legate la internet permit updatare si upgradare software aproape fara alte cheltuieli. Dar costa. Bani multi.
Ne pleaca elitele in strainatate, nu numai medici, dar si tineri absolventi de liceu si facultate care vad in salariile si posibilitatile de dezvoltare personala existente in alte tari o sansa pentru ei si viitoarele familii. Pentru ca nu exista resurse financiare sa-i platim mai bine.
Ajungem la problema esentiala, pe care n-o discutam cu prea mult entuziasm. Cum schimbam paradigma economica, pentru a obtine cat mai multi bani. Nu sa-i imprumutam, ca n-avem de unde sa-i dam inapoi. Sa facem sa se invarta roata economiei, acele mult clamate masuri de lansare a unei activitati economice creatoare de venituri mari pentru salariatii romani.
O productie
