Am mai avut prilejul sa semnalez recrudescenta discursului securisto-comunist despre presupusul clivaj dintre cele doua perioade din istoria dictaturii: prima, dominata de oamenii Moscovei, fiinte “fara neam si Dumnezeu”, a doua, emancipata de cominternism, de internationalismul mistic, simbolizata de politica externa autonoma si de afirmarea “partidei nationale” in aparat. Memoriile unor fosti demnitari de varf, de la Paul Niculescu-Mizil, Ion Stanescu, Silviu Curticeanu, Constantin Olteanu si Stefan Andrei la diversii generali de securitate (Plesita, Rogojan) sustin exact acest mit revizionist menit sa conteste definirea (si demascarea) regimului comunist drept ilegitim si criminal. Istoricii de formatie si formula neo-stalinista, intre care fostul consilier al lui Ion Iliescu, Ioan Scurtu, il impartasesc si il disemineaza cu nedisimulat entuziasm. Astept cu interes o luare de pozitie ne-echivoca a IICCMER (Muraru-Zamfirescu) pe acest subiect. Recomand aici un excelent articol semnat de tanarul cercetator Felician Velimirovici, doctorand la Universitatea Babes-Bolyai, despre al doilea volum al cartii lui Lary Watts aparuta la editura RAO. Iata un scurt fragment:
“Cel de-al doilea volum al proiectatei trilogii dedicate „adevăratului” loc şi rol al statului român comunist în cadrul sistemului de relaţii internaţionale din timpul Războiului Rece de către istoricul american Larry L. Watts (istoric şi simultan specialist în reformarea serviciilor de informaţii româneşti în perioada Radu Timofte) impresionează, la fel ca şi primul, atât prin proporţii, cât şi prin imensul volum de documente pe care autorul îşi întemeiază naraţiunea şi concluziile.
Însă numai dimensiunile volumului şi acribia documentară a autorului impresionează şi sunt demne de admirat. Tendinţele de aducere în prim-planul discursului istoriografic contemporan a principalelor teme predile
