Arheologii spun că aceasta era singura care avea steagul alb- albastru şi leul ca însemn. După zece ani de cercetări, au reuşit să îşi confirme existenţa unei unităţi a legiuniicare, la origini, a făcut parte din armata lui Caesar care a cucerit Galia.
Şacalii urlă sinistru, iar ţânţarii nu au milă. Cu toate acestea, nu este an din 2001 încoace în care arheologi, profesori de istorie, studenţi sau elevi curioşi să afle detalii din trecutul României, să nu se instaleze pe buza Dunării şi să caute prin pământ mărturii de demult. Şantierul de la Desa este tot o poveste. Întâi locul face diferenţa când sunt căutate elemente de comparaţie cu altele din ţară. Este neatins de mâna uneori distructivă a omului sau industrializării, este plasat departe de lumea dezlănţuită, undeva la 12 kilometri de comuna doljeană Desa. Dacă este un om care s-a încăpăţânat să-l descrie mereu în cele mai frumoase şi convingătoare cuvinte, atunci acesta este arheologul Florin Ridiche, de la Muzeul Olteniei. Pe 2 august anul acesta a deschis a zecea campanie de săpături, alături de o echipă de specialişti în care acum a intrat şi un absolvent al Universităţii din Manchester. Este convins că poate vorbi de o reuşită a acestei ultime campanii.
„Ne-am dat în sfârşit seama, după zece ani de cercetări , ce anume săpăm, ca în viitor să dezvelim întregul sit şi să salvăm ce se mai poate salva“, spune arheologul Florin Ridiche.
Punctul „La ruptură“, plin de simboluri
După descoperirea spadelor, unice în Europa, din vremea Imperiului Roman Târziu, o ştampilă, de pe un fragment de cărămidă, pe care se văd însemne ale Legiunii XIII Gemina, cea care la origini era identificată prin steagul alb-albastru şi prin însemne ce amintesc de Oltenia de azi, cum ar fi leul, vine să îi întărească mult convingerea că acela este locul unde se află Castrul roman de le Desa. În urma cău