* in ziua in care Luiza Vacarita s-a sinucis, mama ei urma sa o duca la un psiholog * in urma lui Lizzie au ramas doar lacrimi, durere si regrete * Sinuciderea Luizei Vacarita, eleva in clasa a XI-a la Colegiul National "Roman-Voda", a ramas ca o amintire vie si dureroasa in sufletul familiei si apropiatilor sai. Pe 13 martie, Lizzie a decis sa renunte la viata, ea spinzurindu-se cu un fular intr-una din magaziile institutiei de invatamint. Cu durere in suflet si glas, mama Luizei a decis sa rupa tacerea si sa spuna ca nu isi poate ierta faptul ca, poate, ar fi reusit sa o salveze pe fiica ei. "Spusese si colegilor, si dirigintei, si consilierului scolar ca nu mai poate sa invete, ca e deprimata. Stiam si eu starea ei, care incepuse sa se faca simtita de la inceputul celui de-al doilea semestru, insa am crezut ca este vorba de o astenie de primavara. I-am dat vitamine si calciu, am sfatuit-o sa iasa in oras, sa se distreze, sa stea la aer, dar nu a vrut. Era din ce in ce mai obosita, nu se odihnise deloc in ultimul timp. In ultima ei saptamina de viata, imi tot repeta ca prefera sa plece la munca in strainatate, decit sa incerce sa invete si sa nu reuseasca. Am fost la doctorii din Roman, care mi-au recomandat sa o duc la un psiholog bun, care se afla la Policlinica Roman. Luni, urma sa o iau de la scoala si sa mergem la psiholog. Atunci s-a intimplat si tragedia. Parca Dumnezeu a smuls-o de linga mine... Nu m-am putut duce la morga timp de doua zile sa o vad. Parca imi era frica sa o vad moarta, parca nu-mi venea sa cred ca am pierdut-o. Dupa ce am inmormintat-o, am inceput sa o visez noaptea, bebelus, cu aura galbena. Nu-mi pot ierta ca nu am putut sa o salvez, ca nu am reusit sa fac nimic", a declarat Maria Vacarita, mama Luizei. Familia nu considera ca de moartea fiicei lor se face vinovat cineva, insa spera ca pierderea tragica a Luizei sa fie un semnal de alarm