Ministrul Culturii Adrian Iorgulescu organiza, la inceputul fiecarui an din mandatul sau, cite o conferinta de presa in care anunta proiectele marete pe care urma sa le intreprinda in lunile de dupa. Mall cultural la Sala Palatului, terminarea santierului la Biblioteca Nationala, camine culturale in multe, multe comune. Curgeau riuri de bani dinspre Adrian Iorgulescu, iar domnia sa era mindru de asta. Atita doar ca devenea tot mai amuzant sa constat ca ministrul prezenta anual aceleasi si aceleasi proiecte. Mereu in stadiu de inceput. Reincalzea ciorba o data la 12 luni si ne-o prezenta ca pe o mincare proaspat gatita. Desi ne pacalea la fiecare 12 luni cu sintagma "Cultura are bani", Adrian Iorgulescu pare acum un administrator priceput in comparatie cu Theodor Paleologu. Cu tot respectul pentru eruditia sa, acesta din urma arata mai degraba ca un copil care a primit o jucarie prea mare si complicata pentru virsta sa frageda. Si e aproape sa o strice ori sa o piarda, pentru ca nu o intelege. Pina acum, nimic relevant nu a venit din partea domniei sale. Cea mai importanta stire pe care am citit-o in presa a fost ca transporta in cosul bicicletei cu care merge la serviciu geanta sa Gucci de 2.000 de euro. Iar "pe surse", stiu ca a plecat nonsalant la masa, in timp ce un grup de sindicalisti isi striga foamea in fata ministerului. Dar cel mai trist este ca Theodor Paleologu, un om despre care multi au sperat ca va aduce prospetime si o noua gindire la Ministerul Culturii, devine pe zi ce trece doar un alt politician dimbovitean. Argumente in sprijinul afirmatiei mele sint multe. In primul rind, fiul lui Alexandru Paleologu s-a molipsit de meteahna de a nu-si respecta principiile. Iata ce declara pe blogul personal in 2008: "Ne aducem cu totii aminte de statul-PSD din perioada 2000-2004, cind practic orice opozitie fusese redusa la tacere. O noua guvernare PSD ar folosi