Cercetători americani au identificat o genă care, suferind o mutaţie, împiedică organismul să semnaleze umplerea stomacului; prin urmare, persoana cu astfel de genă mănâncă prea mult, scrie maxisciences.com, citat de Agerpres.
Această descoperire ar putea contribui la stabilirea de noi tratamente împotriva obezităţii. Numeroase studii sugeraseră deja că obezitatea şi greutatea în exces ar putea avea parţial origine genetică, iar acum studiul oamenilor de ştiinţă de la Centrul medical al Universităţii americane Georgetown aduce o nouă probă în sprijinul acestei idei. Ei au identificat o genă care ar putea explica de ce unii oameni mănâncă mai mult decât trebuie. Gena, numită Bdnf, fusese deja asociată cu obezitatea, însă cercetătorii nu ştiau până acum cum funcţionează.
Dr Baoki Xu şi colegii săi au observat că gena respectivă există în două variante: una 'lungă' şi una 'scurtă', în urma unei mutaţii. În cadrul studiului publicat în revista Nature Medicine, ei au observat două grupe de şoareci, una cu versiunea lungă şi cealaltă cu versiunea scurtă a genei Bdnf. Cercetătorii au constatat că şoarecii care aveau versiunea scurtă mâncau de două ori mai mult decât confraţii lor şi se îngrăşau mai mult. Potrivit rezultatelor prezentate, mutaţia genetică împiedică transmiterea semnalelor care arată că stomacul este plin.
După consumarea unei mese, gena Bdnf contribuie la transmiterea semnalelor chimice până la celulele nervoase din hipotalamus, centrul care controlează, între altele, senzaţia de saţietate. Semnalele transmise sunt de fapt doi hormoni, leptina şi insulina, care declanşează la nivelul hipotalamusului producerea altor substanţe care, la rândul lor, vor transmite mesajul că stomacul este plin, senzaţia de foame dispărând.
În cursul experimentului, cercetătorii au observat că organismul şoarecilor cu versiunea 'lungă' a genei permite