V-ati intrebat vreodata cum ar fi aratat viata politica de astazi daca Ion Iliescu nu ar fi decis, la scurt timp dupa Revolutia din 1989, sa transforme Frontul Salvarii Nationale in partid politic si sa candideze la alegerile din 20 mai? Poate ca mineriadele din 1990 nu ar mai fi avut loc. V-ati intrebat cum ar fi aratat viata politica de astazi daca, in 1991, Guvernul Petre Roman nu ar fi fost obligat sa demisioneze, ca urmare a unei noi mineriade, iar Petre Roman ar fi ramas liderul FSN? La scurt timp dupa aceea, in FSN a avut loc o schisma. Ion Iliescu a plecat, impreuna cu adeptii sai, si a format un nou partid, PDSR, care a castigat alegerile. In 1996, acelasi Roman obtinea un rezultat bun la alegeri, ajutandu-l pe Emil Constantinescu sa castige prezidentialele si apoi sa formeze o majoritate.
Motiunea de cenzura a PSD ar putea fi cel mai important eveniment politic de dupa 1989. Ca sa ne exprimam usor metaforic, ea ar putea conduce la corectarea greselilor facute de Ion Iliescu (Iliescu are, fara indoiala, si o semnificatie pozitiva, de aparator al celor saraci), la inceputul anilor '90, si la reabilitarea tarzie a lui Petre Roman. Ar fi, cum s-ar spune, razbunarea, usor ironica, pe care Traian Basescu o realizeaza, in numele lui Petre Roman, pentru "cutitul in spate" pe care acesta l-a primit de la Iliescu.
Nu exista, probabil tot din 1989, un politician care sa fi riscat mai mult ca Mircea Geoana cand a hotarat sa depuna motiunea de cenzura. El pare ca
s-a pus in mod gratuit la dispozitia lui Traian Basescu. Este aproape o nebunie sa te gandesti ca liderul unui partid de opozitie poate sa faca acest lucru. Ar trebui sa ne gandim ca un asemenea risc presupune si o miza pe masura. Exista aceasta miza?
Aceasta miza exista. De altfel, Mircea Geoana a tinut sa precizeze ca responsabilitatea pentru evolutia politica in perioada post-mo
