Cine face Justiţie: judecătorul Sorin Curpăn a reeditat de zeci de ori aceeaşi carte, cu alte titluri şi cu alţi coautori. Impostura în grup compromite breasla magistraţilor
În felul lui, judecătorul Sorin Curpăn e un recordmen. Din 2000 până în prezent a scos peste 50 de cărţi, lucrări ştiinţifice inaccesibile profanilor. În realitate, Curpăn, până de curând vicepreşedinte al Judecătoriei Bacău, se află în centrul unei imposturi în grup organizat, caz unic în România. Judecătorul şi-a autoplagiat lucrările primordiale, schimbându-le la nesfârşit coperţile, şi le-a împrumutat chiar şi altora, colegi din justiţia băcăună. Este un exemplu rarisim despre ce-a ajuns cercetarea academică în România.
„Care a fost contribuţia dv.?”
Sorin Curpăn a început aventura cunoaşterii cu un tratat de 1.400 de pagini, cântărind 4 kg, numit „Enciclopedie juridice”.
Din această operă de căpătâi a extras câte 200-300 de pagini, le-a dat „copy-paste” şi a scos alte cărţi, cu alte titluri. La multe dintre ele, i-a semnat şi pe alţii, procurori, avocaţi şi judecători din Bacău, fără nicio discriminare, că avea de unde. Prima operă se numea „Enciclopedie juridică” şi-atât, apărând la Editura Grafit.
„Cuprinde şase cărţi publicate în antii anteriori”, recunoştea Curpăn în Cuvânt înainte. După aceea, cartea reeditată s-a numit „Enciclopedie Juridică. Volumul I” şi era comercializată ca o operă diferită de prima.
Dar nu sunt decât primele 600 de pagini din volumul anterior. Co-autori apar Constantin Grădinaru şi Cosmin Burleanu, doi avocaţi. Aceştia nu s-au obosit să schimbe nici măcar cuvântul introductiv. Lipsea doar dedicaţia către soţia şi fiica judecătorului, ca în original. Ar fi fost prea de tot. „Nu ştiu ce să vă zic, vorbiţi cu domnul Curpăn”, a răspuns, încurcat avocatul Grădinaru. Întrebarea era: „Care a fost contribuţia dv. la această operă?”.
List