E cu totul plauzibil ca băiatul să joace la mare, să vrea totul. Așadar, e cu totul plauzibil ca Victor Ponta să vrea un mandat nemaiîntîlnit de lung de prim-ministru (două cicluri electorale, pînă spre 2020) și apoi două mandate de președinte al României. Ar fi, cu asta, cel mai performant om politic român de după căderea lui Nicolae Ceaușescu. Sursa: CODRIN PRISECARU
Sigur că, în calea unei asemenea ambiții, multe obstacole apar. Unele le pune istoria, altele le pun adversarii, nu puține le pun prietenii. Dar obstacolele care îl înving cel mai adesea pe ambițios sînt cele pe care și le pune în cale singur. Iar marele obstacol este el însuși.
În ultima vreme, Victor Ponta face eforturi serioase să semene cu Adrian Năstase. Am privit și eu, într-o zi, unul dintre acele numere pe care premierul le dă la începutul fiecarei ședințe de guvern. Știți apucătura de pe vremea lui Năstase de care nu a scăpat nici unul dintre succesorii săi – înaintea ședinței de cabinet, primul-ministru vorbește unei camere de luat de vederi, chipurile adresîndu-se miniștrilor strînși în jurul mesei. Dă mesaje. O mare găselniță de PR! Deșteaptă chestie! Miniștrii sînt condamnați la a fi spectatori muți pe perioada minutelor în care premierul se înfoaie și se face că lucrează, iar noi, poporul, sîntem adevărații destinatari.
Ei bine, într-unul din aceste numere personale, într-adevăr, am avut senzația stranie că mă întorc în timp. Băiatul făcea ca Adrian Năstase. Vorbea ca Adrian Năstase, glumea ca Adrian Năstase, amenința ca Adrian Năstase, gesticula ca Adrian Năstase, privea ca Adrian Năstase – era Adrian Năstase! Atunci, am avut de-odată revelația că viitorul lui e pecetluit. Va păți ca Adrian Năstase. Nu, nu vă repeziți să credeți că prezic un viitor carceral pentru primul-ministru, pentru că nu despre asta e vorba. E vorba despre repetarea scenariului căderii politice
