Viaţa în Bucureşti nu este uşoară. Sunt 3 milioane de locuitori şi puţin sub un milion de maşini care se strecoară zilnic pe străzi.
Guvernarea Bucureştiului nu este nici ea o treabă uşoară, cu şase primari de sector şi un primar general, câteva sute de consilieri locali sau municipali, care mai de care mai inventiv în a cheltui banii contribuabililor. Care nu sunt nici puţini, nici prost împărţiţi, ci doar prost administraţi. De la un primar care ridică gunoiul tuturor pe cheltuiala primăriei (adică tot pe banii lor), trecând prin "anveloparea" de 2.000 de euro/mp a blocurilor plasate strategic în intersecţiile cele mai circulate, în Bucureşti s-au inventat toate şmecheriile posibile pentru a "arde" cât mai rapid fondurile aflate la dispoziţia lor.
Iarna a fost un anotimp-coşmar pentru bucureşteni dintotdeauna. De la zăpezile legendare ale lui ’54, trecând prin interdicţia totală de a circula cu maşina pe vremea lui Ceauşescu, am ajuns să ne zbatem zilnic într-o mizerie. Dacă ninge, nu se poate deszăpezi. Când nu mai ninge, nu se poate face nimic, din nou, pentru că sunt maşini parcate, deci trebuie să ne simţim uşor vinovaţi că-i încurcăm. Când ne mângâie soarele dimineaţa, dar temperatura noaptea este de minus multe grade, aşa cum se întâmplă zilele acestea în Capitală, zăpada stivuită pe trotuar şi jumătate din partea carosabilă a oricărui bulevard, stradă sau alee se transformă într-o rocă dură.
Nişte forme de relief, tip off-road, răsar instantaneu, numai bune de escaladat în căutarea unui loc de parcare.
Bănuiesc că o parte dintre cei care ne citesc au constatat cu stupoare că nu mai poate fi văzut niciun utilaj de deszăpezire, niciun cârd de lucrători îmbrăcaţi în veste portocalii, cu lopeţi în mână. Parcă au intrat toţi în concediu! Vorba aia, dacă există Revelionul Ospătarilor în 8 ianuarie, de ce n-ar fi posib
