Faptul ca din ce in ce mai multi tineri aleg calea pocaintei religioase si a calugariei nu arata nicidecum, asa cum am fi poate tentati sa credem, un inceput de insanatosire morala a societatii, ci dimpotriva Citeva familii traiesc de citeva luni o drama cel putin ciudata: fiicele lor au decis sa renunte la scoala, chiar daca erau in ultimul an, pentru a se calugari. Nici lacrimile mamelor, nici rugamintile sau argumentele tatilor n-au infrint hotarirea acestora de a-si pune viata in slujba Domnului. Fenomenul nu este o noutate in Romania, insa, potrivit relatarilor presei, pare sa fi luat amploare an de an dupa 1990. Un fapt anormal, am putea spune, de vreme ce deschiderea si libertatile cetatenesti obtinute dupa 1990 ar fi trebuit sa limiteze fenomenul in rindul tinerilor. De ce nu s-a intimplat asa? Gestul renuntarii la traiul lumesc pentru viata austera din manastire este, inainte de toate, un act suprem de vointa. Tocmai de aceea, acest gest a avut, in intreaga istorie, o motivatie personala extrem de puternica. In Evul Mediu, cei mai multi dintre cei care se retrageau in manastiri o faceau fie fortat, cum era cazul unor stigmatizati dintre nobili, fie erau dintre cei carora traiul lumesc nu le mai oferea, in intelegerea proprie, posibilitatea mintuirii, fie erau cei pe care societatea ii marginaliza, in multitudinea de modalitati pe care fiecare o percepem. O motivatie de asemenea importanta era aceea ca, prin ruga in fata Domnului si viata sa austera, calugarul spera la mintuirea semenilor sai pacatosi. Tocmai de aceea, mult timp de-a lungul istoriei, aceasta alegere nu era la indemina oricui, ci a acelor oameni care detineau o intelegere superioara a lumii. Asadar, sapte fete, eleve sau studente, decid sa se calugareasca. Teoretic, este posibil ca ele sa fi dobindit o intelegere superioara a lucrurilor. Multe din declaratiile date de acestea reporterilor ne f