Aşadaaar: Ioropa ne bate la cap cum că să lichidăm Marea Corupţie (de acum, în acest articol voi folosi prescurtarea MC). Banca Mondială ne vrea fără MC. Olanda zice că nu ne vrea în Schengen dacă nu scăpăm de MC. Ziariştii sînt isterizaţi de cîtă MC avem prin ţară. Politicienii se consideră victime ale MC, în nici un caz actori direct interesaţi sau receptori ai beneficiilor. Corporaţiile care oferă banii necesari MC zic sus şi tare că asta e nasol pentru economie şi că nu se mai poate! MC trebuie stîrpită! Publicul larg clatină din cap înţelepţeşte, crede că la noi e ca la nimenea şi zice că „mama ei de MC“.
Aşa că vă zic: ăsta e un moft. Pierdem vremea. Eh, şi cum să ne umplem timpul, dacă nu mai chibiţăm non-stop din faţa televizorului la (încă) o arestare menită a lichida MC şi care (mai mereu) se termină cu o achitare obţinută din: lipsă de probe, viciu de procedură sau fugă peste graniţă? Simplu, vă dau soluţia în articolul ăsta: ignorăm fenomenul.
Aaaaaaaa, asta e nebunie! Păi, cum, să ignorăm tocmai MC? Cea care ne scoate din rîndul lumii civilizate şi ne face de rîsul lumii (tot civilizate)? Păi, da. Aer în piept, număraţi pînă la zece şi citiţi mai departe.
DE ACELASI AUTOR Ne consultă Europa! Utilităţi particulare Priorităţi rurale Sînt expiratSă tot fie paişpe ani de cînd am fost prima oară la New York. Am stat într-un hotel decent, nu departe de strada 42. Am ieşit şi eu la plimbare, să văd împrejurimile. Sincer vă zic, mi-a fost o frică, de parcă eram în Ferentari. Proxeneţii şi „fetele“ erau la fiecare zece metri, traficanţii îmi ofereau „zăpadă“ cam la acelaşi interval, iar cei mai enervanţi erau vînzătorii de „ROLEX de aur, trei la zece dolari“. Mi-a fost teamă să folosesc o toaletă publică de lîngă Madison Square Garden. Prima mea impresie despre Marele Măr: Mi-ze-ra-bi-lă. Revin în 2002, după cîţiva ani de mandat Rudy Giuliani
