Prin anii '80, securistul din presă, care se ocupa şi de redacţia unde lucram pe atunci, a fost abordat de un coleg, o hahaleră, genul de om bun la toate şi la nimic anume, cu o întrebare cel puţin impertinentă. Nu ne povestiţi şi nouă, a zis exagerat de bine dispus şi de plin de sine colegul, cum vă faceţi meseria, cum vă culegeţi informaţiile de la turnători despre noi?

Sigur că vă spun, a răspuns neaşteptat de amabil ofiţerul. Uite, acum de exemplu, stau de vorbă cu matale şi cu aceşti şapte-opt redactori adunaţi în jurul nostru despre tot felul de chestii, care n-au nici o legătură cu gazetăria şi nici cu meseria mea. Vorbim de una, de alta, de fotbal, de vremea care se răceşte, nimic important. Ei bine, întotdeauna acolo unde e un grup există şi un dobitoc ca dumneata, care nu-şi ţine gura şi trăncăne mai mult decât se cuvine. Se dă ştiutor, isteţ, e destul să-l gâdili niţel la orgoliu şi-ţi spune şi ce a mâncat maică-sa. Dumneata eşti de la natură un turnător. Mă ajuţi mult în muncă, fără să-ţi dai seama. Dacă n-ar exista idioţi insolenţi ca dumneata, care se simt bine numai când spun vrute şi nevrute şi se bagă neîntrebaţi în vorbă, munca noastră ar fi foarte grea. De ce să obligi un om să devină turnător cu angajament şi cu plată când sunt atâţia palavragii care-ţi varsă totul gratis pe tavă?

Astăzi, foarte multe dintre transmisiile tv sunt turnătorii în direct. Neveste care-şi toarnă soţii, politicienii care-şi toarnă colegii şi chiar partidele, oameni de toată starea care toarnă la marele public lucruri care n-ar trebui să iasă din cadrul protejat al familiei, al grupului, al firmei. Spun oamenii vrute şi nevrute, numai să li se dea posibilitatea s-o facă. Nu în faţa colii de hârtie, cu un securist alături, la vedere, ci să-i ştie toată ţara că au imbold de turnători.

Nu e nevoie să fie şantajaţi, ca înainte de 1989, nu treb