La ceas de dimineaţă, sorbind cafeaua fierbinte, mă gândeam la subiectul acestui articol, un articol pentru ziua de luni. Politicienii, aceşti neprieteni ai noştri, oferă întotdeauna ziariştilor subiecte zemoase. Acum, de exemplu, ar fi fost nimerit să scriu despre ciudatele alianţe preelectorale din politichia românească: PSD+PC, PNL+AP, PD-L+Băsescu. Multe s-ar putea comenta, ironiza, parodia. Totuşi, am rezistat ispitei. Această zi de luni este o zi specială. Nu doresc să vă tulbur, cum poate fără voia mea v-am supărat uneori pe dumneavoastră, cei care îmi dăruiţi din timpul preţios al propriei vieţi pentru a mă citi, în toţi aceşti ani în care am îndrăznit să scriu despre cele bune sau cele rele din existenţa noastră de români. Ziua de azi este deosebită pentru că face parte din Săptămâna Mare, perioada care precede Sfintele Paşti. Această perioadă se numeşte şi Săptămâna Patimilor, adică a suferinţei de neînchipuit a lui Hristos pentru noi şi mântuirea noastră, a creaturilor Sale. Nu doresc să vă ţin vreo predică. Vreau să înţelegem împreună că viaţa nu înseamnă doar mizeria politicienilor, spaima că nu vom avea pâine pentru a ne hrăni copiii sau goana nebunească după un loc de muncă. Viaţa nu este nici o nesfârşită lăfăială în lux, în afaceri, în vacanţe şi chefuri, în ipocrizie, fariseism şi minciună. Viaţa nu este nici măcar mimarea că-L slujim pe Dumnezeu, vorbind oamenilor despre cumpătare, în vreme ce pântecul nostru e prea plin de bunătăţile lumii. Viaţa noastră, a celor care ne numim „creştini“, nu poate fi altfel decât aşa cum Cel de la care ne-am luat numele ne-a învăţat. O viaţă în care să-I slujim Lui şi oamenilor, în pace şi seninătate. Câţi reuşim oare aceasta? Tu, politicianule, îl slujeşti pe aproapele tău sau doar pe tine şi pe ai tăi? Tu, bogatul cetăţii, prin muncă ţi-ai ridicat averea sau ne-ai răpit nouă pâinea la care aveam dreptul? Tu, sl