Ultima schimbare de guvern ne-a adus în atenţie o serie de cazuri de „ameliorare" a CV-urilor politicienilor cu titluri aparent academice. Au fost o serie întreagă de oameni care îşi trecuseră pe listă tot felul de stagii, schimburi de experienţă sau cursuri de scurtă durată ale unor prestigioase universităţi la capitolul „educaţie", astfel încât cititorul să aibă impresia că sunt absolvenţi ai facultăţii respective.
Luaţi la bani mărunţi, ei spun că în definitiv au primit o diplomă, profitând de ambiguitatea termenului. Una e să fii admis în urma unui proces de selecţie, să frecventezi câteva semestre cursurile unei universităţi, să dai nişte examene şi în final să scrii o lucrare supusă standardelor respectivei instituţii de învăţământ, iar alta e să vizitezi universitatea, să asculţi câteva prelegeri, eventual să faci nişte teme de clasă niciodată notate şi în final să primeşti un atestat (ce-i drept, Dicţionarul de sinonime zice că termenul e sinonim cu „diplomă") care certifică faptul că ai fost pe-acolo. Şmecheria ar trebui să fie evidentă pentru cine cunoaşte standardele CV-ului european (Europass - da, Uniunea Europeană a standardizat şi formatele CV-urilor). La capitolul „Educaţie", formularul conţine o rubrică în care trebuie să scrii, pentru fiecare instituţie de învăţământ, calificarea şi diploma obţinută. În CV-urile demnitarilor despre care discutăm, autorii se fac că nu au observat rubrica respectivă.
Un alt nărav al politicienilor noştri (cazul fostului ministru al Educaţiei, dar şi al lui Vadim Tudor) este să afişeze tot felul de titluri conferite de organizaţii cu nume pompoase, cum ar fi American Biographical Institute. Sună bine să te lauzi cu un tilu ca „International Diploma of Honour for significant contributions to global society through Outstanding Achievements in Computer Science", ori chiar „Man of the Year", nu-i aşa? Asta,
