Tudor Giurgiu a îndrăznit să fie atât de „nebun” încât să construiască, de la zero, TIFF, cel mai important festival de lung metraje din România, chiar la el acasă. Timid, are „mania” de a controla lucrurile, este mare iubitor de fotbal şi nu se pricepe la piratat filme de pe internet, chiar dacă peliculele sunt specialitatea lui. Aşa se descrie, în câteva cuvinte, Tudor Giugiu. El a reuşit să creeze, în doar câţiva ani, unul dintre cele mai puternice branduri ale Clujului şi ale Transilvaniei, deopotrivă. Orice român a auzit de Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF), dar ecoul evenimentului a ajuns de mult şi peste hotare.
Clujeanul a reuşit să aducă, la el acasă, ceva ce nu îşi imagina acum şapte ani, când s-a născut năstruşnica idee. A adus culoare, prospeţime, cultură, iubitori de artă, toate acestea îmbinate perfect cu sclipirea vedetelor şi cu un Cluj cinefil, ce aştepta să fie exploatat.
Primul program, în tren
La început a fost o ambiţie nebună, de a exista un festival de film în România, „Primul program a fost făcut în trenul dintre Bucureşti şi Cluj. Mulţi îmi spuneau că nu o să reuşesc”, îşi aminteşte cineastul. Dacă primii doi ani festivalul nu a avut parte de sprijinul autorităţilor locale, doar al unui grup de sponsori, astăzi a ajuns să aibă un buget de sute de mii de lei.
Din 2002 încoace, Giurgiu, împreună cu echipa sa, a reuşit să aducă în Cluj-Napoca nume sonore ca Armand Assante, Catherine Deneuve sau Vanessa Redgrave.
Deşi locuieşte la Bucureşti încă din 1990, când a plecat acolo să studieze regia, acum şi-ar dori să se întoarcă. „Bucureştiul este un mediu toxic pentru festivaluri. Ar fi fost mult mai bine din punct de vedere financiar, mai economic, dar are un haos care nu-l face deloc prietenos pentru festival. M-aş întoarce în Cluj, iar vara asta chiar intenţionez s