Ştirea cea mai funestă pentru iubitorii celui mai dur dintre cristale, este însă aceea că se va înregistra o creştere a preţurilor foarte curând, scrie ziarul La Repubblica, în ediţia de joi, citat de Agerpres.

În opinia lui Des Kilalea, analist financiar specializat pe acest tip de produse, cotaţiile ar urma să crească cu cel puţin 5% şi să rămână stabile în următorii cinci ani. Aşa cum explică unul dintre directorii generali ai companiei De Beers, Gareth Penny, producţia globală de diamante, în 2011, nu va depăşi 40 de milioane de carate, în timp ce în 2008 a atins 48 de milioane de carate.

Oare această alarmă bruscă nu este o găselniţă pentru a face să crească şi mai mult valoarea diamantelor şi aşa mare?, se întreabă ziarul italian. De data aceasta adevărul este mai prozaic şi constă în raritatea noilor zăcăminte de diamante. Deja de 20 de ani nu au mai fost descoperite zăcăminte mari de talia celor două exploatate de De Beers în Africa de Sud, sau a celui rus al omologului său moscovit, Alrosa. "Diamantele sunt un bun natural de mare valoare şi prin urmare sunt foarte protejate, în caz contrar curând nu vor mai exista", a afirmat Penny, care a precizat: "Dacă se va continua să se producă aceeaşi cantitate de diamante din trecut, peste 15 ani nu va mai rămâne nimic de extras".

Există patru factori care determină valoarea unui diamant - cele patru "c": "colour" (culoarea), "clarity" (puritatea), "cut" (tăietura) şi "carat" (caratele). Dimensiunile cristalelor le depăşesc rareori pe cele ale unei alune, deşi au existat şi excepţii legendare, precum "Cullinan", extras în 1905 din mina sud-africană Premier. În stare brută cântărea 3.025 carate, adică 605 grame. Din tăierea lui s-au obţinut 105 pietre lucrate.

Până la descoperirea osmiului, diamantul a fost considerat mineralul cel mai dur. Această caracteristică l-a făcut valoros, proba