Întrebare dificilă: îi pot propune unui om, în supermarket fiind, să zicem, să renunţe la un produs fiindcă am constatat eu că este expirat? Hă? Da, sau ba? Practic da. Însă, teoretic, omul îmi poate refuza acest drept, n-am, eu, ce să-i propun lui, n-avem nici în clin nici în mânecă unul cu altul, şi în fond şi la urma urmei de unde ştiu eu la ce-i trebuie produsul respectiv? Sau invers: teoretic îi pot propune, dar practic el mă poate refuza. Na! Din această dilemă nu puteţi ieşi!!! Ecourile gândirii răsună profund. Ce înseamnă o propunere? O iniţiativă, dar şi o sugestie. Până unde poate fi împinsă această metodă persuasivă de invaziune? Până la a-i propune cuiva să-şi unească viaţa cu a ta. Mămăăăăăăă! Propunerea poate fi refuzată, aşa-i? Aşa-i! Refuzul înseamnă o afirmaţie? Uneori şi parţial da. “Vrei o prăjitură? Nu.”, în cazul ăsta “nu” e “nu”. Dar la propunerea-iniţiativă-îndemn, “hai să ne căsătorim”, refuzul înseamnă şi afirmaţia că vreau să fiu, în continuare, liberă.
Bre, ce vreau eu să spun este că Laszlo Tokes este o subspecie de cetăţean român, care va fi fiind el în posesia unor hârtii care să demonstreze faptul că are o locuinţă p’acilea, că plăteşte nişte taxe şi impozite, că s-a născut pe undeva prin ţara asta, da’ pe toate atestatele astea de român nu dă, el, doi bani, de ce ne-am mai complica noi? Pe bune... pentru Laszlo Tokes tot ce ţine de naţiunea asta reprezintă un inconfort profund, cred că-i pare rău c-o rupe pe româneşte, pentru el România este un tărâm al tenebrelor şi al coşmarurilor, al obsesiilor şi angoaselor. Cine se face că nu înţelege asta? Laszlo Tokes este expresia vie şi desfigurată a complexului de superioritate maghiar. E clar. Laszlo Tokes are tot atâta legătură cu Steaua României câtă am eu cu Steaua lu’ Becali.
Ce nu-nţelege Traian Băsescu? Ce este prea complicat pentru sentimentele sale patriotice de
