Memoria revolutiei din 1989 a ramas fragmentata, conflictuala si confuza. Este semnul esecului autoritatilor si al lumii academice de a produce o naratiune coerenta despre evenimentele din decembrie. Abia de mai exista energie nationala pentru a comemora an de an victimele revolutiei din 1989. Au fost perioade cind anul 1989 a fost evocat triumfalist, alteori a fost subiectul unor controverse furioase. Acum, nu mai stirneste pasiuni de nici un fel. Confuzia si nepasarea inconjoara aniversarile unui eveniment pe care nici nu stim sigur cum sa il denumim. In presa, fiecare decembrie este intimpinat cu un aer frustrat din cauza lipsei progreselor in studierea si anchetarea evenimentelor din 1989. Anul acesta, dosarul revolutiei a primit inca o lovitura, dupa ce Curtea Constitutionala a admis o exceptie de neconstitutionalitate la o modificare a Codului de Procedura Penala, fapt care a pus in cauza modul in care procurorul Dan Voinea a construit probatoriul de la dosar. Oricum, despre Voinea circulau de mult timp informatii ca nu este foarte atent la proceduri si ca munca lui sisifica s-ar putea narui in fata unor avocati inteligenti, atenti la detalii. Perseverenta cu care Voinea a urmarit, chiar in perioade cind mediul politic ii era ostil, documentarea unor dosare delicate precum cel al revolutiei sau cel al mineriadelor este laudabila. In cazul revolutiei, este, de pilda, salutar ca a renuntat, ca ipoteza a anchetei, la gogorita "teroristilor". Insa ceva nu este in regula cu intirzierea inexplicabila a instrumentarii acestor dosare. Oricit de complicate au fost spetele, cred ca sinteti de acord ca 18 ani de ancheta inseamna prea mult. Este anormal ca dosare esentiale pentru starea morala a acestei natiuni sa fi depins de un singur om. In plus, este vorba de un om pe ale carui metode de lucru si rigurozitate nu ne puteam baza. Nu este de mirare acum ca Procurorul Gene