De undeva, din cerul clar, cade o frunză.
Era inevitabil, cu aşa mulţi pomi în preajmă. Împinsă mai departe de o briză uşoară, se dă de-a dura lin pe întinderea largă de asfalt neted şi se aşază lângă una dintre roţi. Mă uit la ea şi mă întreb dacă pot lega cumva momentul ăsta de maşină. E o frunză foarte fotogenică: subţire, maro şi tomnatecă, se mişcă atunci când e atinsă de pale de vânt.
Momentul meu zen e întrerupt de sunetul unor tălpi moi pe asfalt, generat de un om care fuge pe lângă mine spre frunză. Nu-i dă cu piciorul şi nici nu o striveşte, ci se ghemuieşte lângă ea şi o pune în buzunar. Ciudat.
Nu, doar tipic. Fiind îngrijorat că stă în raza camerei lui Joe-san, frunza a fost scoasă din cadru şi pusă undeva de unde nu mai putea influenţa în vreun fel întâlnirea noastră cu noul Subaru BRZ. O asemenea obsesie pentru detaliu este specifică japonezilor, aşa că hai să ne imaginăm ce se poate face dacă această atenţie se muta de la nivelul unei frunze la cel al unei maşini. Perspectivele sunt bune, nu-i aşa?
Şoferul nostru ne duce până în faţa porţilor circuitului de teste Subaru, ascuns într-o zonă de dealuri abrupte şi împădurite, la două ore nord de Tokio. E ora 10:14 şi am ajuns cu fix un minut mai devreme. După fix un minut, ni se deschid porţile şi mergem spre o hală industrială anonimă, deşi e greu să mă concentrez la clădire, cu 12 oameni care stau în faţă şi fac cu mâna.
În cadrul comitetului de primire pentru (o mică laudă aici) testul nostru în premieră mondială se află şi directorul de proiect pentru BRZ, Toshio Masuda, care ne pofteşte înăuntru, unde un BRZ stă lângă câteva prototipuri distruse. "Ăsta a fost primul”, spune el, arătând spre un Legacy alb hăcuit. "L-am construit pentru a demonstra conceptul centrului de greutate coborât. Am scos planetarele din faţă şi am împins motorul jos şi cât mai în spate”.
As