Aceasta tara seamana din ce in ce mai mult cu o adunare a alcoolicilor anonimi, adica, ca sa duc comparatia pana la capat, precum ii tremura mainile betivului in fata paharului de tarie la 7 dimineata, asa ne vibreaza si noua, romanilor, sufletele privind, pofitciosi, catre paharul cu apa rece reprezentat de victoria cu Bosnia. Pana la urma, ma gandesc ca, mai bine sa ne imbatam cu apa rece decat sa nu visam deloc. Mi se pare mai placuta o speranta care sa moara cat mai tarziu, decat una care sa nu se nasca deloc. Acesta ultima nadejde se trage nu din rezultatul meciului, in sine, ci din jocul prestat de tricolori.
Calificarea nationalei tine, de acum, de un parcurs perfect, neincluzand aici meciul cu Franta, si de cate un pas gresit al adversarilor. Un success in fata cocosilor poate reprezenta un bonus, o garantie a calificarii. In cazul obtinerii celor trei victorii necesare, cu Luxemburg, Albania si Belarus, am acumula 17 puncte. Singurele echipe care mai pot spera la locul doi sunt Belarus si Bosnia, fiecare cu atuurile ei. Despre Albania, care a jucat déjà ambele meciuri cu Luxemburg si mai are o dubla cu Franta, n-are sens sa mai discutam.
Bosnia pare avantajata datorita faptului ca are de jucat o partida in plus, insa daca ne gandim ca aceasta va fi in deplasare cu Franta parca n-as mai pune-o la socoteala. Repet este un calcul pur teoretic. Prin urmare, din patru meciuri bosniacii nu trebuie sa scoata mai mult de 10 puncte ceea ce i-ar duce la un cumul de 17, fix cat sa-i depasim prin prisma rezultatelor directe. Bosnia mai are de jucat pe propriul teren cu Albania, acasa si-n deplasare cu rusii albi, acasa cu Luxemburg si ultimul meci, cum spuneam, in Franta. Singura capabila sa-i incurce pe bosniaci este echipa lui Hleb si ideal ar fi sa se incurce reciproc cu doua remize.
Daca fostii iugoslavi au avantajul meciului in plus