“Poporul e doar o lozincă şi nimic mai mult”

Dumnezeu a binecuvântat Valea Mureşului nu doar cu un peisaj mirific şi cu bogăţii naturale, dar şi cu oameni destoinici pentru care munca nu reprezintă ceva adus de cu sila, ci o moştenire din generaţii în generaţii care trebuie păstrată şi dusă mai departe.

Urcând pe vale, în localitatea Dulcea, dai pe dreapta de o biserică impunătoare care-şi face loc în peisajul superb al zonei. Dacă tot am pomenit de bogăţia umană, părintele paroh Lucian Breja care slujeşte în biserica din Dulcea este unul dintre exemplele grăitoare în acest sens. I-am făcut zilele trecute o vizită şi am descoperit modul simplu şi sincer de a privi prezentul din partea unui slujitor al Domnului şi purtător al cuvântului lui Dumnezeu pe meleagurile binecuvântate ale Văii Gurghiului.

Cuvântul lui Dumnezeu, din subteran sus în munţi

Originar din Sălaj, părintele Breja a poposit la Dulcea în anul 1999, timp de 26 de ani fiind preot în Sălaj, Parohia Sighetu Silvaniei, protopopiatul Şimleul Silvaniei, unde ducea mai departe cuvântul lui Dumnezeu printre cei care lucrau în subteran. “Am fost preot la cei din subteran, şi aici sunt preot la cei care sunt pe vârful muntelui. Când am venit la Dulcea, oamenii de aici m-au cam întors din convingerile mele pe dos. În Sălaj am fost într-o zonă minieră, cum sunt aici forestierii, acolo erau mineri. Fiindcă atunci, în acele vremuri cam toţi erau membrii de partid, oamenii erau mai comozi, se cam fereau de lucru când era de muncă la biserică. Mai făceau câte o şedinţă de ţigară, şi m-am obişuit cu acest stil de lucru, credeam că oarecum aşa era normal. Când am venit aici la Dulcea, oamenii de aici nu ştiau de şedinţă de ţigară, nu ştiau că se poate trage pisica de coadă. Acolo pe la trei, patru, oamenii plecau acasă, în schimb aici nu, se muncea până seara. Oamenii de aici sunt harnici,