Proiectul prin care dictatorul Nicoale Ceauşescu vroia să transforme, înainte de 1989, Capitala în port la Dunăre ar putea să devină realitate. După 22 de ani, Comisia Europeană i-ar putea îndeplini visul liderului comunist, după ce a acceptat să finanţeze lucrarea ce ar costa peste 800 de milioane de euro.
Bucureştenii ar putea, în câţiva ani, să meargă cu vaporul spre litoral. România a înaintat trei proiecte la Strategia Europeană pentru Regiunea Dunării, iar cel mai amplu dintre ele este canalul care ar urma să lege Bucureştiul la Europa, prin Coridorul 7 pan-european de transport, care leagă regiunile avansate tehnologic şi financiar (din centrul şi nordul Europei) de zonele bogate în resurse (din Estul Europei şi Asia).
Strategia Europeană pentru Regiunea Dunării înseamnă un set de măsuri şi reglementări prin care se urmăreşte îmbunătăţirea conectivităţii sistemului de transport, a protecţiei mediului şi dezvoltarea socio-economică a statelor riverane Dunării, iar pentru Bucureşti înseamnă aproximativ 800 de milioane de euro investiţi într-un spaţiu care face parte din zona metropolitană a oraşului.
Rol de navigare şi de salvare de la inundaţii
De atât ar fi nevoie, potrivit cifrelor vehiculate la dezbaterile Forumului Internaţional de Infrastructură de la Bucureşti din noiembrie 2010, ca bătrânul proiect să fie definitivat. Pe lângă importanţa comercială a proiectului (canalul Dunăre-Bucureşti ar face legătura între porturile din sudul Capitalei, Olteniţa şi Giurgiu), demararea lui ar însemna scoaterea de sub efectul inundaţiilor a circa 30.000 de hectare de terenuri agricole, 6.200 de gospodării ar asigura apă pentru irigarea a 150 de hectare, iar la reluarea şantierului ar fi create aproximativ 10.000 de locuri de muncă.
Deşi Comisia Europeană a acceptat finanţarea canalului Dunăre-Bucureşti, pentru ca lucrările să poa
