Parc-o văd: tinerică şi aiurită, blondă şi ştearsă, frustrată de neînţelegerea lumii şi aducînd haosul cu puterea minţii ei telekinetice. Stephen King o descrisese într-o carte, iar Brian de Palma a regizat ecranizarea, în 1976; Carrie era numele filmului şi, sub această identitate, Sissy Spacek arunca pe ecran cuţite şi alte obiecte, împrăştiind groaza în orăşel, cîte puţin în fiecare cadru, cît să ajungă la toată lumea. Horror clasic! Trecut-au anii, îngropatu-s-au pe scena lumii orgolii, sisteme politice şi oameni de vază. Şi iată ce aflu: că Sissy vine în ţara horror-ului, în Carpaţi, pentru o filmare! Nici prima şi nici ultima dintr-o listă de actori de vază ai momentului, Sissy Spacek va filma în România, într-un film cu care Donald Sutherland - şi acum urmează o informaţie în premieră - va trage la Oscar, ca orice hollywoodian ajuns la o anumită vîrstă. În împrejurări care ar merita, frate Leo şi frate Gorzo, o analiză din parte-vă, România devine, pe şoptite, putere a filmului mondial - şi aproape nimeni nu bagă de seamă, necum să mai dea frîu intraductibilei silabe a emoţiei. În timp ce Cristi Puiu (cu anumită derogare ministerială), Thomas Ciulei, Hanno Höfer, Cătălin Mitulescu, Cristian Mungiu şi alţi tineri regizori autohtoni sînt constant invitaţi să tragă barca pe uscat, în timp ce pe Pintea şi pe Bleonţ i-am văzut ultima dată într-un talk-show TV, iar pe Marcel Iureş la o recepţie, în România se filmează în draci - de fapt, se filmează chiar dracii, sub formă de vampiri, coropişniţe sau lilieci. Îmi spune un avizat că în 2004 vreo 28 de producţii străine se vor trage pe film în decorul nostru naţional, graţie firmelor Media Pro, Castel, Atlantis sau Domino. Despre studiourile de la Buftea umblă vorba că ar fi dintre cele mai bune din Europa central-estică, alături de cele de la ex-DEFA Berlin. Ironia istoriei: tehnologia sovietică (din aceea de