În momentul înfiinţării USL, pe vremea în care pesediştii erau tare departe de putere, mai pragmatici, aceştia ştiau că dacă vor câştiga alegerile (pe atunci, nici gând de o ascensiune atât de rapidă pe cât s-a întâmplat), mai întâi vor forma guvernul şi abia apoi va veni rândul preşedinţiei. Aşa că baronii locali, adevaraţii păpuşari ai PSD, au propus ca partidul lor să obţină funcţia de premier şi să cedeze mult prea îndepărtata funcţie de preşedinte al ţării partenerilor de la PNL.

Au ajuns la putere şi şi-au pus marioneta premier. Intenţionau să modifice Constituţia, în sensul în care preşedintelui să-i mai rămână un simplu rol decorativ şi, deci, premierul lor să conducă de fapt România. Nu au reuşit, comisia de modificare condusă de Crin Antonescu i-a atribuit preşedintelui republicii destule puteri, iar lovitura finală dată planului lor a fost decizia Curţii Constituţionale care a aprobat legea referendumului cu cvorum de 30% aşa cum doreau, dar să intre în vigoare abia după un an de la publicarea ei in Monitorul Oficial. De spaima neîndeplirii condiţiilor de validare au renunţat, cu sufletul dărâmat, la modificarea de urgenţă a Constituţiei în favoarea conducătorului lor preferat.

Dat fiind că urma ca partenerii liberali să aibă un preşedinte cu putere mare de decizie, în mintea baronilor s-a declanşat alarma. În actualele condiţii constituţionale, preacinstitele feţe baroneşti ar fi vrut să-l aibă şi pe preşedinte în buzunar, ca să-i ocrotească în faţa justiţiei (acest lucru s-a văzut zilele trecute în cazul mazilirii procurorului care l-a înfundat pe Dragnea, singurul oponent la umilirea Justiţiei fiind chiar preşedintele în funcţie al republicii), sau chiar să le ofere gratis şi graţios graţierea dacă nişte judecători ar avea tupeul să-i condamne cu executare. Însă Crin Antonescu s-a dovedit a fi omul intereselor baronilor penelişti, în detrimen