Ne aflăm la sfîrșitul primei săptămîni a celei de a XX-a ediții a Festivalului Internațional „George Enescu“. Șapte zile bogate în evenimente, unele dintre ele cu adevărat extraordinare. Preocupați să răspundă tuturor așteptărilor, organizatorii au ales interpreți excepționali în repertorii diverse, de la clasic la contemporan. Excepțiile sînt puține și, în majoritatea cazurilor, aplauzele publicului la sfîrșit de concert se opresc cu greu. Ca de obicei, „Concertele de la miezul nopții“ susținute de fantastice formații de muzică veche au sălile arhipline. Austrian Baroque Company și soprana Nuria Rial într-un repertoriu preponderent händelian, Venice Baroque Orchestra și vioara divină a lui Giuliano Carmignola cîntînd Vivaldi, Tartini, Geminiani, Albinoni – concertul s-a terminat mult după miezul nopții, publicul a cerut bisuri la nesfîrșit, CD-urile formației s-au vîndut în cantități impresionante – și Il Complesso Barocco dirijat de Alan Curtis, cu operaAriodante de Händel, au marcat momente de neuitat în istoria acestei ediții aniversare a Festivalului. La polul opus, muzica nouă a fost onorată de ansamblurile Hyperion, Profil și Musica Nova și de cvartetul Florilegium. Festivalul este atît de dens încît și melomanul, și criticul sînt obligați să aleagă. Concertele de mare anvergură au loc în Sala Mare a Palatului. Aici au răsunat, în seara primei zile de festival, acordurile emblematice ale primei simfonii enesciene sub bagheta dirijorului Christian Badea și în interpretarea muzicienilor din Residentie Orkest/Filarmonica din Haga. Aici am ascultat poezia Concertului de Grieg redată de pianistul Dan Grigore și tot aici am aplaudat versiuni de referință ale Simfoniei a X-a de Șostakovici și ale Simfoniei fantastice lui Berlioz semnate Christian Badea și Residentie Orkest. Eveniment cu maximă încărcătură emoțională – marcarea împlinirii a 90 de ani de la inst