Vestea că postul public din România se întoarce, după un exil de 6 ani în Republica Moldova, acolo de unde a fost alungat cu nesimţire şi în total dispreţ faţă de lege de către guvernarea românofobă a PCRM, a fost primită cu emoţie pe ambele maluri ale Prutului.

Din nou însă, ca în bancurile de la Radio Erevan, realitatea contrazice mesajele bombastice ale celor care au pregătit acest eveniment despre care nu cred că greşim atunci când îl considerăm că putea fi istoric, dar a ratat această şansă. Istoric pentru că Basarabia - un adevărat câmp de luptă unde adevărul istoric şi naţional rezistă greu, cu efective reduse şi slab înzestrate, unui adversar specialist în diversiuni şi manipulare - are nevoie de televiziune românească, de informaţie de calitate de obiectivitate şi, nu în ultimul rând, de limbă română în case. Rezultatul acestei absenţe e unul evident, o societate paralizată de teamă şi confuzii întreţinute de vehiculele blindate ale foştilor ocupanţi ideoogici cantonate în zonă, ticsite cu mercenari, locali, dar şi dislocaţi aici pentru a menţine linia frontului.

Odată cu tăcerea surlelor şi trâmbiţelor care anunţau revenirea în teren a TVR însă au început şi îndoielile. Cerbicia cu care era păstrat secretul asupra contractului dintre guvernele de la Bucureşti şi Chişinău, prin care este stipulată înţelegerea, prevestea că ceva nu e în regulă. Fapt confirmat, de altfel, de mini-investigaţia EVZ, care a relevat că TVR se întoarce doar pe jumătate în casele basarabenilor. Concret, postul public românesc nu va primi ceea ce i s-a luat, frecvenţa de emisie naţională, respectiv o acoperire de peste 70% din teritoriul Moldovei, ci doar o compensare mult mai inconsistentă, adică obligativitatea cabliştilor locali de a introduce în grilă programele TVR.

Asta în condiţiile în care zonele rurale, acolo unde este cel mi mare vid de informaţ