"Decepţionat" de colegi, Cristian Diaconescu a demisionat din PSD la doar o zi după ce candidase la cea mai înaltă funcţie din partid. Dezamăgirea sa izvorăşte din lipsa de susţinere constatată la congres, nu din bizarul scandal al filajului - servit opiniei publice imediat după retragerea din cursa pentru şefia social-democraţilor. Mai multe elemente sugerează că acest scandal este o simplă perdea de fum.

Există doar două motive posibile pentru urmărirea ilegală a unui politician: şantajul sau dorinţa de a-l compromite. Prima ipoteză a fost exclusă chiar de Cristian Diaconescu. A doua este infirmată de logica elementară. Dacă, într-adevăr, un coleg de partid ar fi vrut să-i diminueze şansele lui Diaconescu în competiţia pentru preşedinţia PSD, dosarul ar fi apărut înainte de congres.

O astfel de operaţiune nu s-ar fi împiedicat de refuzul unui singur jurnalist. Avem, din păcate, destule exemple de mizerii pompate în presa centrală în pofida celor mai elementare criterii deontologice. Am văzut chiar filmuleţe pornografice cu politicieni - unele în mod cert făcături - devenite subiect de dezbateri televizate. Îmi vine greu să cred că cei care au comandat filajul lui Diaconescu nu au găsit nici un ziar (sau măcar blog) dispus să le publice informaţiile cu potenţial de controversă.

Nici măcar acum, când "urmărirea" a fost dată în vileag, nu e deloc clar ce anume i-ar fi putut şifona urmăritului imaginea.

O vizită la un om de afaceri? O întâlnire cu o jurnalistă? Să fim serioşi. Singurul efect al acestui scandal este victimizarea lui Diaconescu, nicidecum compromiterea lui. În plus, el îi oferă fostului fruntaş PSD un pretext cât de cât onorabil pentru o dezertare altfel imposibil de justificat.

Nu, Cristian Diaconescu nu minte când spune că a părăsit partidul fiindcă s-a simţit trădat de colegi. Încurajat să can