Am participat recent la festivalul anual al Institutului Aspen, in SUA, fiind invitat la o masă rotundă cu tema "Viitorul Europei". Am avut privilegiul să stau alături de senatorul Arlen Specter la un dejun la care venerabilul politician a subliniat rolul "common sense" in explicarea rezultatelor unei politici. Acest termen, ce denotă cumpătare, decenţă, generozitate şi mai ales clarviziune, imi vine adesea in minte judecănd mersul treburilor politice la noi şi aiurea.
Nu arareori oameni politici şi inalţi oficiali guvernamentali romăni fac declaraţii curioase; este vorba despre afirmaţii ce sunt in divorţ cu "common sense", fie in accepţia obişnuită, fie in raport cu un domeniu de activitate. De pildă, raţionamentul potrivit căruia aprecierea leului este pozitivă intrucăt ar favoriza restructurarea economiei romăneşti. Culmea este că auzi aşa ceva şi de la economişti presupuşi a şti ce vorbesc. Pentru că una este să admiţi supraaprecierea leului, fiindcă nu mai prea ai ce face (odată cu liberalizarea contului de capital), şi altceva să o saluţi, fie şi intr-o formă implicită. Aici avem de-a face cu o inţelegere strămbă a efectelor unei dinamici economice dictate de fluxuri financiare.
Am auzit, tot legat de cursul de schimb, o afirmaţie de-a dreptul ilară: că este bine că leul se apreciază mult, incăt astfel vor putea fi achiziţionate mai ieftin acţiuni la firme străine, că s-ar stimula astfel expansiunea externă a firmelor autohone. Asemenea afirmaţii nu ţin cont de situaţia de ansamblu a economiei, de aspectele de dinamică, de deficitele externe in creştere.
Să trecem la agricultură, la efectele secetei. Este adevărat că in Uniune există un surplus mare de produse agricole, inclusiv de grăne. Dar să afirmi că seceta de la noi nu va afecta preţul cerealelor, al păinii (şi al altor produse din făină), deoarece