Cel care a antrenat selecţionata africană un an s-a declarat siderat de tragedia petrecută la Port Said.
Mircea Rădulescu (71 de ani), actualul preşedinte al Uniunii Naţionale a Antrenorilor Români, noul sindicat al tehnicienilor de la noi, a condus naţionala Egiptului timp de aproape un an (1993-1994). „Pe vremea aceea, fotbalul românesc era foarte respectat în Africa. Petre Gavrilă lucra în Ghana, Ilie Balaci în Maroc, iar eu eram în Egipt, împreună cu alţi antrenori federali: Gigi Staicu, Ion Motroc, Nicolae Oaidă şi Constantin Cernăianu", şi-a reamintit fostul selecţioner al Egiptului.
„Adevărul": Domnule Rădulescu, aţi văzut ce s-a întâmplat în Egipt?
Mircea Rădulescu: Da, este incredibil! Să ştii că am retrăit parcă o experienţă prin care am trecut în 1993. Abia fusesem numit selecţioner în Egipt şi am fost chiar la un meci dintre Al-Masry şi Al-Ahly, pe acel stadion din Port Said.
Există o rivalitate atât de mare între aceste echipe?
Da, aceste meciuri se dispută într-o tensiune extraordinară. Ţin minte că am fost nevoiţi atunci să oprim maşina la trei kilometri de stadion. De acolo începeau filtrele armatei. Am văzut tot arsenalul de care dispuneau soldaţii egipteni, erau chiar şi blindate în jurul arenei. Cu toate acestea, unii dintre fanii lui Al-Ahly au reuşit să intre în arenă cu pietre în buzunare, iar la fiecare decizie a arbitrului care nu le convenea, gazonul era umplut de proiectile aruncate din tribune! La pauză, arbitrii şi jucătorii au rămas pe teren, n-au avut cum să ajungă la vestiare. Situaţia putea degenera, dacă forţele de ordine n-ar fi intervenit energic...
Acum de ce credeţi că s-a ajuns la atâţia morţi?
M-a mirat foarte mult lipsa de reacţie a forţelor de ordine. Pentru că Egiptul are o armată foarte bine înzestrată. Probabil că au fost atât de mulţi fani care au forţat pătrunderea pe gazon, încât
