Cine sa-i puna la punct pe cei ce nu vor sa inteleaga "ca a guverna este si trebuie sa fie cu totul altceva decat a-ti face afacerile". Iata de ce politicianismul este "un product al lipsei clasei de mijloc". Se facea politica adevarata in Dorohoiul inceputului de veac XX. Redactorii Soliei- ziaristi si politicieni locali -, marturisesc nu doar o excelenta stapanire a limbii romane, dar si cunostinte de teorie politica si sociala. Sub semnatura lui D.Taranu gasim o dizertatie teoretica de tip organicist - teorie imbratisata de ideologii nationalismului democratic, pe urmele lui Eminescu (deloc intamplator, Eminescu era redescoperit de N.Iorga, reeditat, comentat si folosit cu titlul de argumentum cum auctoritas), privind sursa politicianismului de la noi, ce era vituperat cu deosebire de partidele noi si de intelighentie. Lipsa clasei de mijloc romanesti era identificata ca aflandu-se la originea pacatului dobandit al politicii, anume politicianismul. Romania era un exemplu tipic de anomalie moderna, prin aceea ca avea o clasa taraneasca masiva „dar exploatata si ingropata in intunericul neculturei", peste care trona „o patura conducatoare hibrida si istovita prin imposibilitatea in care se gaseste de a se alimenta cu forte noi, pornita de jos - intre ea si taranime interpunandu-se drept clasa de mijloc un element cu desavarsire strain noua - jidovimea". Urmarea acestei stari de lucruri este chiar politicianismul, care este disecat si definit cu acribie profesionala. Politicianismul este un sistem de guvernare „care plecand de la interese exclusiv personale, nimic nu face, nimic nu vede decat numai prin lumina strampta a acestor interese". Tara? Principii de guvernare inspirate de interesele ei? As! Toate acestea ii privesc exclusiv pe oamenii politici - „product al altor imprejurari, mai fericite fara indoiala ca acelea in care traim noi Romanii". Dar cine poate eli