Muzeul Maxxi se bazează pe crearea unui efect cinematic, cu scări care pornesc abrupt din holul de la intrare şi dispar undeva în înălţimile clădirii, cu pereţi astfel realizaţi încât să devină podele pe măsură ce construcţia evoluează spre nivelele superioare şi cu alte podele care se transformă, şi ele, la un moment dat, în tavan.

Toate încăperile au lumină naturală, însă ferestrele pot fi obturate, dacă nevoile curatorilor cer asta. În plus, pentru a redimensiona spaţiul, mulţi pereţi sunt rabatabili. Orice fel de expoziţie poate fi organizată aici, cadrele de beton care susţin clădirea putând fi folosite chiar şi pentru sculpturi de peste o tonă greutate.

“Dacă la exterior muzeul este conceput minimalist şi împotriva tendinţelor la zi, pe dinăuntru curbele din beton ar trebui să dea ideea unei panglici care se desfăşoară în spaţiu”, spune Zaha Hadid, arhitecta britanică de origine irakiană, o promotoare a deconstructivismului arhitectural, care a mai avut proiecte neobişnuite cum ar fi Mind Zone la Millennium Dome în Londra sau Z.CAR, automobilul cu trei roţi şi propulsie pe hidrogen.

De asemenea, în 2004, Hadid a devenit prima femeie care a fost recompensată cu premiul Pritzker pentru arhitectură. Muzeul a fost deschis parţial publicului, urmând ca în primăvară lucrările să fie finalizate. În portofoliul Zahei Hadid apare şi un proiect realizat pentru Bucureşti, The Dorobanti Tower, gândit ca o clădire futuristă înaltă de 200 de metri, în formă de diamant, cu apartamente de lux, hoteluri şi restaurante. Clădirea ar urma să fie construită în zona Dorobanţi - Mihai Eminescu, dorind să devină, potrivit proiectanţilor, “o atracţie turistică şi o icoană arhitecturală”.

Muzeul Maxxi se bazează pe crearea unui efect cinematic, cu scări care pornesc abrupt din holul de la intrare şi dispar undeva în înălţimile clădirii, cu pereţi astfel