La 44 milioane euro se ridica bugetul Institutului Cultural Roman. In 2012, la fel ca in 2011. Pe langa aceasta suma exorbitanta de bani, insensibila la criza, institutia condusa de Horia-Roman Patapievici mai papa si alti bani. De unde? Vezi si te crucesti! De la Serviciul de Informatii Externe. Sunt parale ale spionajului romanesc. Ce legatura poate exista intre unii si altii? Si marele pastor ICR, care este insusi Presedintele Romaniei? Si cine sunt, in ultima instanta, beneficiarii? Cine sunt lipitorile ICR?
Ratiunea infiintarii acestui institut, inca de pe vremea administratiei Presedintelui Emil Constantinescu, a fost aceea de a promova peste hotare valorile culturii nationale. Un proiect generos. Si costisitor. Dar incercarea merita facuta. Cu singura conditie ca aceasta intentie sa nu fie pervertita. Ca sub aparenta promovarii culturii nationale peste hotare sa nu care cumva sa promovam altceva. Adica simpla propaganda. Sau valori extrem de indoielnice in materie culturala dar rentabile din punct de vedere propagandistic. Sa nu care cumva sa facem, pe bani publici, propaganda. Si nu pentru Romania sau pentru valorile ei. Ci in beneficiul catorva politicieni. Cum ar fi insusi presedintele statului, sub al carui patronaj, autoritate, protectie si indrumare isi desfasoara activitatea ICR. Si nu ar trebui, Doamne fereste, ca sub aceasta firma generoasa de Institut Cultural Roman sa ascundem, sa plantam si sa promovam agenti de influenta. Sau chiar spioni.
Nu cred ca mai este un secret pentru cineva faptul ca reprezentantii Institutului Cultural Roman, incepand cu presedintele acestuia, Horia-Roman Patapievici, continuand cu vicepresedintele Mircea Mihaies si cu oricine altcineva, s-au angajat intr-o propaganda activa, uneori extrem de isterica, in favoarea regimului Traian Basescu. Acesti domni, platiti direct din banii publici pentru a promova pes
