Primul ministru a dezvoltat o toleranță crescută la disconfortul pe care ți-l pot trezi situațiile nepotrivite, gafele, inadecvările.

Premierul Victor Ponta are nedumeriri le­gate de rolul Uniunii Europene în pro­pă­șirea poporului român. Aflat la sfârșitul săp­tămânii trecute la Bistrița, șeful celui mai cinstit guvern post­de­cembrist s-a arătat extrem de nemulțumit de be­ne­ficiile obținute de România de pe urma integrării eu­ropene. „Eu vreau să mai vorbesc totuşi şi despre fun­damentul intrării noas­tre în UE. Noi nu am in­trat în UE doar ca să ne facă ANI şi DNA. Am în­ţeles, e un lucru foarte bun, e extraordinar. Noi am intrat, ca şi alte ţări, Spania, Portugalia, Grecia, Bul­ga­ria, Ungaria, noi am intrat pentru că UE presupune coeziune şi presupune dez­vol­tare comună.“ Afirmația domnului Ponta este atât de plină de adevăr, încât co­men­tariile ar fi de prisos, cu o singură con­di­ție, anume ca performanțele României în materie să fi putut atinge nivelul minimal de la care poate să ceară, în mod decent, mai mult.

Se pare că tocmai această condiție de bun-simț e greu de înțeles, la nivel dis­cursiv în orice caz, de copreședintele USL. Firește că, trecând netulburat peste te­ri­bilul scandal de plagiat în care a fost actor principal, apoi sprijinind prestația doam­nei Andronescu la cârma unui Minister al Educației care încurajează plagiatul chiar și în proiecte de cercetare, primul mi­nis­tru a dezvoltat o toleranță crescută la dis­confortul pe care ți-l pot trezi situațiile ne­potrivite, gafele, inadecvările.

Chiar dacă luările de poziție bizare ale pri­mului ministru ar putea fi puse numai pe seama campaniei elec­to­ra­le, pentru că la mase largi ale electoratului român prind discursurile sche­ma­tice, indiferent cât de gă­unoase, și tot ar fi pe­ri­cu­loase. Pentru că ele acre­ditează ideea, atât de po­pu­lară la români, că nu din vi