Am auzit/citit/aflat prima dată despre Siri Hustvedt din memoriile lui Joseph Conrad. Salman Rushdie o menționează printre scriitorii care i-au luat partea cînd avea el necazuri cu ayatolahii. Și preciza, la rîndul lui, că este soția lui Paul Auster. În prezentarea biobibliografică din recenta apariție în limba română a romanului Tristețile unui american (Traducerea din limba engleză și note de Veronica D. Niculescu, Editura Polirom, 2013,) se amintește că în 1982 Siri Hustvedt se căsătorește cu prozatorul – care nu e numai prozator, mă rog – Paul Auster. Întrebarea care se ițește imediat este următoarea: de ce în toate prezentările cărților lui Paul Auster – un scriitor pe care și eu îl apreciez foarte mult, de altminteri – nu apare și acest detaliu biografic? De ce oare Paul Auster nu ar fi și el soțul lui Siri Hustvedt, și doar Siri Hustvedt ar fi consoarta lui Paul Auster? Să fie doar o strategie de marketing, numele lui Paul Auster fiind mult mai circulat – și, să zicem, mai prestigios – decît cel al scriitoarei americane? Sau funcționează vechile tipare macho, în care, orice ar fi, femeia e fata tatii și mama copiilor soțului? Dar aceste observații cu iz de militantism feminist nu-și au locul aici. Romanul de față, al doilea tradus în românește după Vară fără bărbați – bun roman, cu titlu incitant nu doar pentru femei! – este o densă poveste despre identitate. Cine sîntem se găsește mai lesne în trecut decît în prezent. Despre cine mai sîntem atunci cînd ne desțărăm, cînd viața ne împinge să ne așezăm în alte spații și alte culturi decît ale părințiilor și ale bunicilor noștri. O temă recurentă și în literatura ultimelor decenii, cînd foarte mulți literați au schimbat nu doar locuințe și acte de identitate, ci și culturile și limbile în care locuiesc. Cu sau fără voia lor. De această dată, avem mai multe povești de dragoste. De demult. Și de azi.Tot ce est