Oţelul Galaţi a câştigat campionatul! Chiar dacă informaţia este senzaţională (prin contrast cu sărăcia clubului şi prin filtrul faptului că în istoria fotbalului românesc nicio altă echipă moldavă n-a reuşit o astfel de performanţă) nu asta e, totuşi, ştirea.

Adevărata ştire e că în jurul clubului au început să se strângă şacalii. Roiesc, ceva de speriat, inşii plecaţi la vânătoare de notorietate, care încearcă să speculeze momentul pentru a cumpăra, pe bani puţini, vizibilitate şi credibilitate în faţa poporului microbist de la malul Dunării.

Exact ca-n ridicola competiţie „Cine e adevărata fiică a mamei Omida?", sute de indivizi, care până acum strâmbau din nas fie şi la banala idee de a merge pe stadion, au ciulit brusc urechile şi au devenit suporteri înflăcăraţi. Fiecare dintre ei are o cărămidă cu care să se bată în piept că a fost mereu alături de Oţelul. Fiecare dintre ei are un scop ce-l mână în luptă.

Unii se bulucesc pentru că au luat în colimator scaunul de primar, iar voturile microbiştilor contează. Alţii dau din coate pentru că au interes să iasă primar „cine trebuie", astfel încât să fie şi ei chemaţi la împărţirea bucatelor. Cum care bucate? Lucrări publice cu profit gras, achiziţii publice pe sub mână şi multe alte asemenea „afaceri" tipic româneşti.

Când citiţi aceste rânduri, cei de la Oţelul sunt deja departe de lumea dezlănţuită. După finalul nebun de campionat, s-au retras pentru o binemeritată odihnă. După vacanţă, îi aşteaptă însă vremuri complicate. Nu atât din punct de vedere sportiv, cât prin prisma faptului că, din păcate, sunt pe cale să devină un vector de imagine în goana după caşcaval...