(doi artişti elveţieni de origine română)

I. Georges Tzipoia

Fiu al pictorului Alexandru Ţipoia, Georges Tzipoia s-a născut la Bucureşti, în anul 1945. Este absolvent al Intitutului de Arte Plastice ,,Nicolae Grigorescu" din Bucureşti, clasa prof. Traian Brădean. Din 1982 se stabileşte, ca refugiat politic, la Geneva, Elveţia fiind, de altfel, chiar ţara de origine a bunicii sale paterne. Organizează mai multe expoziţii personale în ţară, în Elveţia şi în Germania şi participă la numeroase expoziţii de grup. Este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, din anul 1974, şi al mai multor asociaţii ale artiştilor din Geneva (SMA, SSBA, SPSAS). în anul 1995 creează Fundaţia ,,Pictor Alexandru Ţipoia", iar din l996 instituie premiul ,,Alexandru Ţipoia" distincţie care se acordă anual unui tînăr artist român cu o prezenţă publică importantă în anul de referinţă. în 2000, publică la Editura Crater volumul de versuri Vălul pământului, o carte de autor în care textul şi imaginea se completează şi converg. în ceea ce priveşte creaţia plastică propriu-zisă, G. Tzipoia a traversat, de-a lungul anilor, întregul parcurs de la experienţele figurative, de la glosele pe marginea unui model, pînă la disoluţia formei clasice şi reconstrucţia ei prin mutarea accentului de pe realitatea exterioară pe realitatea pură a limbajului. Modern fără a părăsi convenţia tabloului, diversificat fără a trăda continuitatea unor motive, riguros în construcţia imaginii fără a neglija forţa de seducţie a culorii, exact ca un geometru în reprezentare, dar de o mare sensibilitate în realizarea propriu-zisă, pictorul este, în esenţă, un spirit clasic transplantat în plină agitaţie preapocaliptică. Echilibrul compoziţiilor, seninătatea atemporală a desenului şi a construcţiei cromatice, absenţa oricărui artificiu decorativ şi căutarea unei exprimări laconice şi def