Condamnarea la închisoare a lui Adrian Năstase instituie o premieră în România post-decembristă, unde nici un fost prim-ministru nu a avut până acum parte de un asemenea tratament din partea justiţiei.

Sigur, încă din primele minute de după anunţarea sentinţei, liderul PSD a invocat presiunile politice, iar unii analişti se isterizau, tot "la cald", pe seama faptului că verdictul judecătorilor ar avea darul de a descuraja oamenii de afaceri să mai cotizeze la puşculiţa PSD.

Acum, din câte am înţeles eu din dosarul "Trofeul calităţii", nu am văzut să fie nici o clipă culpabilizat simplul fapt de a cotiza, ci traseul apucat, ulterior, de miliardele de lei vechi strânse de madam Jianu. Dar acestea sunt chestiuni tratate "la cald".

"La rece", condamnarea fostului prim-ministru social-democrat deschide orizonturi mult mai largi şi interesante.

În primul rând, avem în faţă, în sfârşit, un mare dosar de corupţie care a fost dus până la capătşi în care procurorii DNA au obţinut o condamnare cu executare, chiar dacă procedurile lasă deschisă calea recursului.

Adrian Năstase invocă presiuni politice. Dar domnul Năstase poate fi subiectiv, deci spusele-i trebuie luate cu o anumită rezervă.

Prin urmare, celor care se grăbesc să-i ţină isonul, le-aş propune să aibă puţină răbdare şi să aştepte motivarea completului de judecată, precum şi părerea pe care şi-a făcut-o Comisia Europeană despre această sentinţă, pe care o vom afla în viitorul raport de ţară pe justiţie.

În al doilea rând, avem un dosar în care judecătorii de la cea mai înaltă instanţă din România confirmă, cel puţin în parte, suspiciunile şi probele anchetatorilor.

Urmarea logică ar fi, deci, reconsiderarea procedurilor absurde în care dosarele penale ale unor demnitari ajung să fie filtrate de Parlament şi, astfel, tergiversate cu anii, doar pentru că, în România, clasa p