Cabinet Ludovic al XIV-lea

Traducerea literară a termenului francez "cabinet" (gabinetto) este asociată cu diferite semnificaţii. Dar toate se referă la locuri intime şi private de diverse genuri: locul în care se exercita puterea (Consiliul privat al suveranului), unde se practica ştiinţa (cabinetul medicului) sau în care erau conservate obiecte de rugăciune ori cabinete numismatice. Ele se aflau la principalele curţi europene la mijlocul secolului al XVI-lea, purtând diverse denumiri. În ţările de limbă germană el se numea "Kabinettschränkchen", în ţările spaniole, "Barguegno". În Italia, mai are şi denumirea de "Monetiere", pentru că avea rolul de a păstra monedele antice, dar şi pietrele preţioase, cameele. Se pare că acest obiect cu cutii magice a fost inventat de arabi, care l-au răspândit în special în Spania. Originile acestui mobilier provin din Evul Mediu, dar este cunoscut şi în perioada Renaşterii. Estetic şi funcţional, cabinetul a traversat secolele, îmbogăţindu-se cu intarsii din porţelan, pietre dure, semipreţioase şi bronzuri aurite, uimind şi astăzi colecţionarii prin frumuseţea lor.

Cabinet aflat la Venaria Reale

Acest lucru este confirmat şi de prezenţa la Veneţia a micilor cabinete aduse din Orientul Islamic, lăcuite şi aurite, cu numeroase intarsii, pictate. În timpul secolului al XVI-lea, în Italia centrală se confecţionau scrinuri cu structură din abanos, cu incrustaţii de pietre dure şi semipreţioase, cu decoraţii în aur şi argint, mobile realizate pentru curţile regale. În 1558 a fost fondată la Firenze "Opifficio delle Pietre Dure". Erau piese întâlnite mai ales în Spania şi în Italia, la Genova, având modelul preluat din Toscana şi Napoli, unde erau lucrate în abanos şi fildeş de renumiţi artişti, în special, nemţi şi flamanzi. Ei au fost cei care la sfârşitul secolului al XVI-ea au exportat gustul pentru "Wunderkammer